Aducerea aminte….

Mortii ne devin amintiri agatate pe pereti,pe crucile mormintelor,pe pomelnicele lasate preotilor,abia ne mai apartin de mult ce i-am lasat sa se desprinda de noi….Mancam in cinstea lor,ii mai visam din cand in cand si treptat ii lasam sa plece.Viata se scurge dincolo de ei,cu toate durerile inerente,cu toate zambetele la pachet,uneori visele nu-i mai includ iar amintirea nu le mai pastreaza chipul.Ma doare ca incet incet n-are sa-mi mai fie dor,ma doare ca ce-am promis odata nu va mai fi valabil,ma doare ca lipsa lor ma schimba pe zi ce trece si nu mai am taria sa demonstrez ce doream pe cand erau in viata…Toti prietenii ce au plecat inaintea mea,din cauze mai putin sau deloc intelese sau drepte,au lasat in inima loc de veci pentru toate momentele traite.Iar viata mea se transforma cu buna stiinta in drum spre cimitir,incepand cu biserica in forma crucii si terminand cu crucea ce-mi insemneaza trupul de fiecare data la ceasul rugaciunii.
N-am putut sa merg la soroc,si grea mi-a fost inima de cele traite dincolo de privirile cunoscute…
Tuturor,pana cand ne vom revedea,

Calatorie spre centrul sufletului:Ieruşalaim-Ereţ Israel

Particip la un concurs,ispitita de Belle de Jour.Regulamentul si toate cele le gasiti aici
.Iar concursul se numeste:”Cultura pe continente„.
Aici e logo-ul concursului:
Logo facut de VIC.

Asa ca incep calatoria mea….


Foto:aici

Aflat in prapastia istoriei mereu,obtinut si pastrat cu pret de sange si pribegii,Israelul nu se dezminte,naste pasiuni si ura cu aceeasi intensitate,ca la inceputul istoriei.N-am sa ma transform acum in apologet,voi descrie doar cu ochii sufletului si cu multa subiectivitate….
Asadar,cand mergi pe strazile vechiului Ierusalim,seara,cu felinare ce-ti lumineaza strada din spate,pe dalele vechi cat lumea,timpul pare mult mai batran decat este.Ingramadite,casele sunt care mai de care ferecate cu usi si ferestre colorate in alb,albastru si alte culori nemaintalnite,cu flori ce se apara de galagia copiilor,apoi straie multiculturale,pasi grabiti,zambete misterioase si ochi adanci umbriti de gene dese…toate acestea te fac sa te sprijini de zidurile cu opt porti si sa le asculti suflarea.
Sa te plimbi seara in Ierusalim,este momentul in care vei asculta povestile despre Solomon,David si Bath-Sheba,Moshe din fosnetul copacilor ce se repeta de milenii.Drumurile merg unde vrei si nu te intorc niciodata in acelasi loc.Soarele e rosu la asfintit,iar cerul clar aduce somn cu vise marete in asternuturi de diftina.Aerul prafos,spre seara devine racoros,iar noaptea se instaleaza in fiecare gand mai mult sau mai putin evreiesc.
E de vizitat,e de ramas in el cat sa ti se faca dor de duca,e de revazut de fiecare data cand pasesti in alt an.Caci ce e mai frumos decat sa-ti revezi dragii sufletului in fiecare an,la Ierusalim?E de plans la zidurile Templului,de prins vreun bar/bat mitzvah,de trait un intreg an de sarbatori(neaparat de prins Pesachul in Ierusalim) si de mancat nebunii cu nuci,miere si vin,sau humus si usturoi,sau ierburi amare si rodii.
Si de ce nu….anul asta si-n fiecare an sa pot zice „la Şana haba’a b’Iruşalayim!”(la anul la Ierusalim)…

Later edit:primul popas,Europa(cu toate ca mi-e greu sa plasez Israelul in Europa)…..