Perpendiculara pe verticala

O mare perioada a vietii mi-o petrec la orizontala,sau oricum semi-verticala,in toate sensurile….Parca stau sa inteleg clipa,momentul,chestia….Ingurgitez,apoi merg mai departe.Merg de timpuriu,dar nu prefer alergarea.Sunt dispusa mai mereu sa-mi reduc disconfortul produs de anomaliile aparatului vestibular.Asa ca,dorm,ma odihnesc,citesc,sunt trup,contemplu…in stare de orizontal.Prea mult-verticalul imi provoaca dureri coloanei vertebrale si nu numai,pana si constiinta mai ia pauze de…cafea(fara lapte,ca e indigest)!De jos,lumea e mai mare,dar sunt odihnita cand o privesc.E starea de lene si neimplicare intr-o lume la care nu vreau sa iau parte tot timpul.Deh,sunt putin agorafobica!Coloana mea cere alternarea starilor dimensionale,altfel risca sa faca scandal.Si nu vreau sa ma oblige sa o duc iar la gimnastica!Viata mea e o sinusoida intre coordonate carteziene,dar se pare ca nu e mereu „ordonata”.
Sunt intr-o perioada in care scaunul,patul,pozitia turceasca/lotus/cate-or mai fi,dusumeaua,scarile,caldaramul(am omis ceva?) fac nisipul sa nu mai curga in clepsidra cu repeziciunea unei actiuni.Imi cumpanesc gesturile si le imbrac de iarna,macar pana se opreste viscolul!
Nu fac nimic nou,nimic nemaiauzit!Doar ma mai opresc sa savurez viata intre doua puncte ale odihnei de pe abscisa:inceputul si sfarsitul meu.
Voi,presupun ca preferati ordonata!!!!