Signs „Schweppes”

Un scurt metraj cu tenta comerciala,dar cu o poveste frumoasa!
Credeti in semne?
-In faptul ca ocupati locul potrivit si ca toate lucrurile care se intampla au un scop?
-Ca gesturile facute in anumite momente sunt menite sa aduca alte gesturi in cascada?
-Ca alegeti exact ce aveti nevoie?
-Ca strada pe care va aflati duce exact unde trebuie?
-Ca,parafrazand,Universul lucreaza pentru voi?

Daca credeti macar putin,iata aici o poveste frumoasa!Si chiar imi place Schweppes!!!

regizor:Patrick Hughes

Sa fim politicosi!

Politetea ne face previzibili,poate stinge savoarea comportamentelor spontane,dezbina societatea cautandu-i nod in papura,oboseste spiritele libere,dar creaza spatiul in care oamenii pot vietui impreuna-cel mai greu lucru cu putinta!

Andrei Plesu,Gabriel Liiceanu si Neagu Djuvara pe drumul spre o”Altfel”de viata,mai politicoasa!

Ne cerne timpul

Timpului,dusman si prieten,ii cer ingaduinta mai ales pentru mine,macar azi,macar cateva minute…imi cerne gandurile si-mi lasa amintirile unor oameni frumosi si a unor momente fermecate.Unde a plecat timpul care dezvaluia partea frumoasa a vietii?Poate ca doar s-a ascuns…il voi cauta si-i voi spune ca mi-a lipsit!

Vei fi in stare?-Ilinca Bernea

Lumea ne tine in falci si ne mesteca lent
Amestecandu-ne unii cu altii pana uitam cine suntem

Amintirile ne reneaga
Din cand in cand vin ingerii sa ne mature umbrele

Vei reusi sa ma gasesti in acest ocean de suflete?
Vei stii sa-mi cureti praful de pe fata
Imi vei recunoaste privirea pe acest chip brazdat de frica si indoiala
Vei fi in stare?

La multi ani,oriunde te-ai afla!

Oriunde te-ai afla,mereu un gand,o rugaciune si-o lumanare pt tine!La multi ani,Mihai Eminescu!


Foto:net


„D-ta totdeuna ai gandit ca eu petrec in Bucuresti.te-ai inselat totdeuna si fiecine din cunoscutii mei iti poate da marturie c-am trait ca un pustnic,ca un sihastru.Mizerii trupesti si sufletesti m-au impresurat intotdeuna si amintirile,cazand una cate unca ca frunzele vestede,momente de aur si momente de durere au lasat pe urma-le un dezgust de viata si de tot,pe care nu ti-l pot descrie.Iti vei fi aducand aminte poate ca-ntr-o scrisoare ti-am cerut iertare c-am indraznit a te iubi.Stiam eu de ce o cer.Stiam prea bine ca fondul sufletului meu e desgustul,apatia,mizeria.Eu nu sunt facut pentru nci o femee,nici o femee nu e facuta pentru mine,si oricare ar crede-o aceasta ar fi nenorocita.Nu iubesc nimic pentru ca nu cred in nimic si,prea greoi pentru a lua vreun lucru cum se prezinta,eu nu am privirea ce infrumuseteaza lumea,ci aceea care vede numai raul,numai defectele,numai artea umbrei.Satul de viata fara a fi trait vreodata,neavand un interes adevarat pentru nimic in lume,nici pentru mine insumi,sira spinarii morale e rupta la mine,sunt moraliceste desalat.Si D-ta ma iubesti inca,si D-ta nu vezi ca sunt imposibil,ca-ti arunci iubirea unui om care nu e-n stare nici de-a-ti fi recunoscator macar?[…]Dar cand un asemenea om ca mine va cerceta cenusa din inima lui,va vedea ca nu exista nici o scantee,ca totul e uscat si mort,ca n-are la ce trai[…].Nu cred nimic,nu sper nimic si mi-e moraliceste frig ca unui batran de 80 de ani.D-ta traiesti si eu sunt ucis-ce raport poate fi intre noi?[…]Parerea de rau de a-ti fi cauzat D-tale dureri e singura parere de rau pe care-o am…Te rog iarta-mi-le cu atat mai mult cu cat eu n-am nimic de iertat,cu atat mai mult cu cat de la D-ta n-am vazut decat bine.
Al D-tale supus Eminescu”

(Scrisori Eminescu-Veronica Micle)

Mirosit de ciuperci sau vanatoare de mamuti?

Hmmm,de la pestera incoace ne intrebam de ce nu ne avem bine,de ce nu vedem aceeasi nuante,de ce poezia nu place la fel,de ce rochie si nu pantaloni,de ce zapping tv si nu fidelitate canalului de filme,de ce „bere si mici” si nu cina romantica,de ce shopping si nu stat in piata publica la contemplat natura,de ce multe altele si mai ales”de ce”.Raspuns sigur:”EL” si „EA”.Raspuns in asteptare la:care-i treaba?

Suntem diferiti,dar ar fi cazul sa ne intalnim din cand in cand in puncte si situatii,in incaperi si in gusturi,in linii si in gesturi comune ca sa treaca timpul mai placut.

Am citit articolul cu subiectul impricinat din Dilema veche si tare m-a amuzat cu ciupercile si mamutii.Asta ca sa intelegeti de ce femeia e la cratita,iar barbatul la job.Dovedit stiintific! :))

Cam asa suna:
” S-a dovedit ştiinţific: femeile şi bărbaţii fac shopping în mod diferit pentru că aşa i-a modelat evoluţia. Daniel Kruger, profesor la Universitatea din Michigan, ne-a lămurit problema chiar înainte de Crăciun: femeile stau cu orele, aleg, miros, probează pentru că, demult de tot, cînd trăiam în peşteri, femeile culegeau fructe şi plante. Care trebuiau alese, mirosite, probate, altfel muream otrăviţi sau păţeam altele. În schimb, bărbaţii intră rapid în magazin, cumpără ce le trebuie şi ies pentru că, tot pe atunci, cînd ieşeau din peşteri, ei vînau: acţiune rapidă, pradă ţintită, repaos. Profesorul Kruger spune că trebuie să ne înţelegem reciproc pentru a evita certurile. Lui i-a venit ideea cînd a fost într-o excursie cu grupul, la Praga: ime-diat, femeile s-au dus la cumpărături, iar bărbaţii nu puteau pricepe de ce. Şi Kruger a realizat de ce, e un comportament ancestral: cînd grupul se mută, femeile trebuie să ştie locul, să cunoască potecile spre fructele neotrăvitoare. Nu intră în detalii, dar aş paria că a avut mult timp să mediteze la chestiune, aşteptînd lîngă o cabină de probă. Ceea că îmi dă următoarea idee: de fapt, evoluţia a vrut ca femeile şi bărbaţii să nu meargă la shopping împreună. Că doar ele nu veneau la vînătoarea de mamuţi şi ei nu se duceau la mirosit ciuperci. Deci lecţia e, de fapt, nu să ne înţelegem reciproc, ci să nu mai facem chestia respectivă împreună. Caut o cabină lîngă care să meditez la subiect. (C. G.)”

E luat de aici.
Fotografii:de aici.

De alinat sufletul

Undeva se adună cuvinte în mine-Smaranda Vornicu

undeva se adună cuvinte în mine,
pregătind un asalt către tot ce voi fi,
dezordonând ordonate destine,
rupând gemene sensuri în asimetrii.

undeva e o stivă de lacrimi uitată,
care doare atunci când vreau să zâmbesc,
schimbând ora rotundă în secundă pătrată,
dăruind perfidului logic ceva omenesc,

undeva un organ bolnav de iubire,
se loveşte de graţia cuştii ce sunt,
se sfâşie game stridente la prima citire
şi se-adună cuvinte în colţuri de gând.

Premiu floral

Am primit un premiu frumos de la Teodora,daruit de mine fetelor din blogrollul meu.De ce?Asa,pentru ca astept primavara….
Multumesc Theo!

Atasez si muzica daruita,o minune!!!