De Sfantul Nicolae


De ziua sfintilor,de sarbatori mari,imi spunea cineva apropiat,ca ar trebui sa ne asteptam la minuni,la surprize placute,la senin in priviri si la bucurii.De cele mai multe ori asa s-a intamplat!Bucuriile au venit,ca au fost in ghete,ca au fost in zile senine,ca mi-au iesit in cale oameni minunati.
Sfantul,bun si darnic,este cunoscut ca face daruri in secret,fiind”Mosu’ „misterios,nevazut de nimeni,doar pomenit!Din sec.IV d.Hr. si pana acum,traditiile populare au avut timp sa coabiteze cu realitatea crestina;de aceea,crestinii au tot tinut sarbatoare sfantului,dar si obiceiurile.
In afara de cele stiute despre sfant:ca s-a nascut in provincia Lichia(partea asiatica a Turciei de astazi),ca a ajuns episcop in Mira Lichiei,ca a participat la Sinodul I ecumenic de la Niceea-325,d.Hr.,ca facea minuni,ca moastele sale sunt din sec.XI d.Hr.in Bari;mai sunt si faptul ca e considerat protectorul calatorilor pe apa, fiind batran aduce prima zapada si ajuta soldatii(numele lui in greaca inseamna”victorie”);iar in traditia slava,Sfantul este considerat calauza a sufletelor pe lumea cealalta si protectorul vitelor si al ogoarelor.Deci,un sfant solar(binefacator),de iarna,care oricum ar fi denumit(sfantul Nicolae sau Sanicoara)aduce bucurie!
Orice sarbatoare este motiv de bucurie,de suntem mici sau mari,de suntem darnici!

Later edit:tot e sarbatoare,asa ca ma bucur de-o lectura pe masura(Povestea fara sfarsit-Michael Ende)