Amintiri din casa mortii…

Nu-i vorba de cartea lui Dostoievsky….doar de-o realitate dostoievskiana cu puternice nuante soljenitiene.
Pe scurt,ca asa-i cand e vorba de moarte!
Zilele acestea am vizitat o prietena draga la spitalul Fundeni.Am plecat bolnava de durere de-acolo.
Parca e utimul bastion al sperantei,dupa care incepe maidanul disperarii,plin de gunoaie si de praf,cu pereti nevaruiti ,asistente apatice,cu lipsuri si cu multa durere…E genul de casa lasata in paragina…oricum acolo traiesc leprosii societatii,ce nevoie ar mai fi de imbunatatiri?Poti imbunatati moartea?Poti usura scurgerea timpului?Din punctul”casei mortii”nu…Se moare urat dupa ce s-a trait incert!Multa nepasare,ca doar e vorba de altul,intotdeauna de celalalt,care nu ne apartine…
Multi oameni cu ochii tristi am vazut acolo…ce zambesc stingher si vor sa dea rudelor impresia de”sunt mai bine,dormi linistit in seara asta!”…Multa neputinta,disperare muta si moarte traita inca de pe patul spitalului.
Ma voi intoarce acolo sa-mi incurajez prietena…Va trebui insa sa-mi caut priviri,gesturi,cuvinte senine…pe care sa le tin inchise ermetic pana intru in salon,sa nu le las sa se contamineze de trista realitate a zidurilor dincolo de oameni…

Melodia imi aduce aminte de disperarea cu care nu inteleg mereu planurile lui Dumnezeu…

Anunțuri

12 răspunsuri

  1. Cutremuratoare observatie:”Se moare urat dupa ce s-a trait incert!”!

  2. Am pierdut si acea persoana.. S-a dezlantuit furtuna.. De cateva ore plang la cea mai mica amintire.. A avut mereu grija sa ma sustina in modul sau unic, sarcastic si bine-voitor.. Iar plang…nu mi-a zis nimeni nimic, am venit de la scoala si am auzit tocmai ce nu vroiam sa aud..
    Bunicul meu… 😦

  3. Imi pare rau,tare rau…

  4. sus inima, curaj! incearca sa-i transmiti curaj prietenei tale. doamne, pana cand vor fi spitalele ca niste buncare de mizerie in romania? spitalul din giurgiu a grabit moartea tatalui meu!!!!!!

  5. imi pare rau sa aud asta….din pacate spitalele sunt cimitire!!!!

  6. servus…
    se poate si altfel… sunt locuri in tara asta in care se poate si altfel… prea putine, desigur… trist, stiu.
    toate cele bune!

  7. Atunci cand esti bolnav nu mai gasesti locuri dintr-acestea….nu se mai gaseste nimc,portile-s inchise,paturile ocupate,vietile deja traite….

  8. If I’l survive one more day.. De ce nu e un vis? 😦 De ce nu ma ciupeste cineva?

  9. timpul vindeca toate ranile,dar avem nevoie de imbratisari multe…

  10. At least.. imbratisari o sa primesc, unii au de dat si „pe caiet” .. dar tot timpul ramane solutia. Toamna.(blogme).. o parere?

  11. Uita de cei care nu stiu ce inseamna sa urci munti.. ii escaladam si cu mainile goale!

  12. […] 2 ani şi o lună era doar în vizită în ‘casa morţii’, acum e dincolo […]

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: