Neputinta

Cel putin la mine,starile extreme sunt de poezie.Trista sau fericita citesc poezie,nu altcandva.Restul timpului e mort,e stare de vegetare.E un fel de mi-e dor de mine in alte timpuri.

Cât mâine…?-Mariana Fulger
cât adevăr încape într-un ceas,
câtă întrebare,
câte braţe schiţează regăsiri,
câte priviri sărutul,
când trenuri se scriu între azi şi ieri,
din întâmplare în întâmplare,
şi staţii dispar, şi nu ştii
care e fereastra prin care să priveşti,
uşa la care să baţi?
se adânceşte sacralul,
se redefinesc împărăţii,
soarele e un detaliu izbitor
în nestatornicia eliptică a speranţei.
fecioară, pruncului tău, pace,
omului, înţelepciune,
ţie, domnul meu, lumină.
când culci tâmpla pe genunchii mei
şi-ţi citesc în privire atâta poezie,
cât mâine încape într-o inimă?