Cum murim?

In fiecare zi cate putin,cu fiecare clipa mai mult….Nu constientizam,nu vrem sa auzim,nu dorim sa ni se aminteasca.Suntem singurele fiinte,care isi pot continua viata stiind ca sfarsitul e peste tot.
De unde atata tarie sa visam,sa creem,sa ne trezim dimineata,sa ne implicam in vietile altora,sa ne luam catei si pisici?Ne imbolnavim si speram ca totul va reveni la normal.
Mi-e dor de toti cei ce s-au dus inaintea mea sa gaseasca drumul,cei carora nu ma gandeam sa le supravietuiesc si de cei care credeam ca ma vor mai insoti o buna bucata de drum;persoane,care prin plecarea lor m-au lasat mai saraca cu fiecare an.
In fiecare seara,inainte de culcare,ma gandesc cum ma va gasi ziua de maine?Iar exercitiul asta il fac de mica.Un fel de set de intrebari ma urmareste cu rezolvarea,ca pana la urma sa-mi de odihna somnului.
Un lucru e sigur:ne e atat de teama de moarte,incat preferam o viata fara sfarsit;iar sfarsitul daca tot se incumeta sa vina,n-are decat sa mai astepte.
Deci ne-am pus in gand sa nu murim…atunci trebuie sa facem ceva sa prelungim viata:si luam suplimente alimentare,intindem pielea,umflam muschii,taiem riduri,dam cu pudra si credem in basme!In acele basme in care suntem frumosi si tineri,dar cu viata lunga….in care batranetea e exterminata si tristetea trimisa in Florida,impreuna cu batranii,considerati animale pe cale de disparitie…Aberez!
Revenind…nu stiu ce e mai greu,sa te sugrume teama ca cei dragi vor muri inaintea ta,sau spaima ca ei vor suferi dupa tine….
De unde astfel de ganduri?E prea multa boala in jur,prea multa durere,prea multa obida,prea multe trasaturi schimbate de-a lungul timpului(un ras colo,un plans,o bucurie,tristeti…ce-au schimbat fizionomii)ca sa nu ma duca gandul si aici…la final.
Si asa ne inchidem in propriile inimi si nu mai iesim de acolo,poate doar daca se inventeaza un antitod singuratatii.
Oare ne-ar mai fi frica de moarte,daca viata ne-ar fi fericita,daca i-am gasi sensul,daca nu am mai bajbai in intuneric,daca am intelege motivul existentei noastre?Si uite asa putrezeste timpul in noi si n-avem ragaz sa ne spunem esentialul.
Si totusi,cum murim?Cred ca nu suficient de bogati,de impliniti,de linistiti,de senini,de detasati,de iubiti…

39 răspunsuri

  1. Ce subiect ai atins si tu. Si totusi sa-l dezbatem.Pai traim cu gandu asta in subconstient dar ce sa facem acum ? Sa ne trezim dimineata si sa ne rugam ca inca suntem in viata..aberez eu acum.Depinde cum vede fiecare asa-zisa moarte. Eu la cat de comic sunt as vrea ca moartea sa vina cum vine in Family Guy sau Family Bundy.Adica sa vina la mine si sa imi arate ce vreau inainte sa ma ia,trecut ,prezent sau chiar viitor. Sa stam la glume si apoi sa mergem amandoi..unde?? Unde-o fii dar macar atat dupa o viata dusa in spinare ca un catar.
    Sah. 😀

  2. asta pt cine e catar…dar cine-a fost alt soi de animal?

    • Ala cred ca viseaza la o limuzina in care sa discute cu moartea noi afaceri pentru lumea cealalta. Strategii de marketing, brain-storming.. Chestii care nu sunt tocmai „lumesti”

  3. afaceri in ce moneda?:P

  4. Da,cat sa-ti ajunga o vesnicie,asta daca nu-ti ramane in gat!

    • Mancare Pe Vesnicie! Scriu cu litere mari la inceputul fiecarui cuvant. Ma autodeclar gurmand! 😀
      Pe mine nu ma lovesti cu bani iubire sau alte chestii, o mancarica buna m-atinge in suflet..

      Uite-te la pustii care i-am pus pe blog,cat crezi c-o sa traiasca astia daca o sa continuie asa ?:))

  5. deci nu-ti trebuie o nevasta ca Peggy,ca nu stie sa te rasfete…

  6. nu,nu….gurmanzii mor de mancare,nu de foame…

    • Pai tocmai,ca mi-ar periclita planul de a murii subit innotand in caviar si bauturi rafinate. Dupa posibilitati 😀
      In loc de caviar hamburgheri si in loc de bauturi rafinate cola 😀

  7. Vad ca nu mai misti !
    Ori te-a luat somnu’
    Ori ti-e foame ,si ziceai de mine
    Ori a venit doamna cu coasa mai devreme, sper sa nu 🙂

  8. Ei, nu dorim să ni se amintească! Pentru destui, e gândul dominant…

  9. …si iar m-am intristat… 😦
    dar te salut oricum din portocalia!

  10. @Vania:asa e,la unii domina gandul mortii,la altii domina uitarea….de sine,de altii,de moarte…

  11. Iarta-ma Clarisa,imi pare rau ca te rascolesc…dar,ufff,parca simt tot mai aproape fosnet de aripi…

  12. Fiecare priveste „problema” in felul lui. Am intalnit si oameni care refuza sa se ganseasca (chiar si la mortile ce s-au intamplat deja) si altii care se pregatesc pentru ceea ce cred ca va fi.

  13. Cred ca asta masoara gradul de frica avut in fata mortii…

  14. da, si eu cred. sau poate la unii constientizarea a ceea ce au facut in trecut.

  15. Rodica, draga inelus, mi-e atat de indiferenta moartea (ce cretin sunt si cat de tare pot sa mint) incat as putea sa o invit la o inghetata. Aiurea, mi-e teama si-mi dardaie izmenele in fata ei. Nici macar nu sunt multumit de ce-mi ofera viata, dar nu pot sa stiu exact de ce mi-e teama de tampita aia cu coasa. Poate ca e rece si distanta? Poate ca nu are deferenta de a ni se prezenta din cand in cand? Mereu m-a intimidat taisul metalului si nu vreau sa ma gandesc ca o tarfa ordinara, imbracata saracacios, in negru si cu scufie pe cap, ar putea sa vina deodata si sa-mi dea ordin: „Hai, fraiere, lasa gargara si vino sa stam o tzara de vorba…” Mi-e teama si te urasc pentru cateva secunde ca ai atins subiectul asta. Dar secundele trec si-mi vin sentimente mai bune. Pot sa te iubesc dar mi-e teama si de viata… E atat de complicata… Incep sa dardai…

  16. Paule,daca ar arata donsoara mai frumos,mai parfumata si mai dichisita,te-ai deda unei orgii de-o eternitate?
    E bine ca stii pt cat sa ma urasti,e si mai bine ca pre-simti sentimente mai bune…
    Subiectul s-a nascut din durere…

  17. servus…
    plecam… încet, încet… cîte puţin în fiecare zi… unii realizează asta, o gîndesc, alţii nu, alţii preferă să uite, alţii privesc asta ca pe o iminenţă fără a-i rosti numele… 😉
    toate cele bune!

  18. cineva mai deștept decât noi a spus că „moartea e un fenomen simplu în natură, numai oamenii îl fac înspăimântător”. Tind să cred că avea dreptate. Și nu de moarte ne temem, ci de eventuala absență a unor persoane dragi.
    (acum mă dau și eu vitează)

  19. @Flavius:nu stiu ce e mai simplu…sa stii ca mori si sa astepti(boala),sau sa vina neanuntata(accident de orice fel)….

  20. @Ilana:nu stiu la ce mai foloseste desteptaciunea in fata mortii,dar stiu ca frica in fata ei nu e pur umana(si animalele ii presimt apropierea si sunt paralizate de frica…);numai ca naturii umane ii este teama pt ca o constientizeaza…
    Intotdeauna ne vom teme de ceea ce nu cunoastem…

  21. Oa, gata cu moartea deja imi surade! Am inceput scoala.. toamna se omoara bobocii 😀

  22. @Savull:bafta bobocel!!!!

  23. revin si eu ca musca in lapte dupa ce s-a terminat discutia: am recitit, in romania, o carte despre o mare vizionara a vremurilor noastre, bulgaroaica Vanga, cea care a convins in asa grad pe toata lumea de darul ei, incat lucra ca functionara publica (ghicitoarea de serviciu, sa zicem). timp de zeci de ani a uimit toata lumea cu precizia cu care vedea chestii din trecut si viitor. ea spunea ca moartea nu exsita, ca dupa moarte ne pastram sufletul si o parte din corp, iar personalitatea se pastreaza dupa… cum sa nu o crezi dupa o viata in care a convins oamenii ca vedea dincolo (desi era oarba). in momentul acesta ma agat de teoria ei… tineti minte: vanga dimitrova 😉 care da sperante

  24. Sperantele ei nu-mi sunt de folos…de ce?Am un fel de motto:daca ori toti te plac/urasc,e o problema cu tine…Am trecut de perioada Nostradamus si Sundar Singh…

  25. religia ne da sperante ca ar fi ceva dupa moartea fizica. „ceva”-ul e diferit de la o religie la alta, dar majoritatea (daca nu toate) spun ca nu se termina o data cu moartea

  26. cand ma gandesc la moarte ma gandesc intruna la „cum o sa fie cand n-o sa mai fiu”…si brusc mi se intretaie totul.e peste puterea mea de imaginatie si poate e din cauza ca nu am ce sa imi imaginez.nimicul nu are imagine.
    …si de asta sper in viata de apoi.

  27. @Tetris:eu cred in viata de Apoi…din necesitatea derularii lucrurilor dupa o anumita logica…nu suport hazardul…nu-l inteleg,totul trebuie sa aiba o noima!

  28. @Raluca:pe mine ma cuprinde un pic durerea batranilor de a vedea ca lumea va putea face fata vietii,mersului inainte si fara mine…e un fel de deramare a idolului mandriei…

  29. Gata cu moartea, ca deja sunt in sevraj..

  30. :)))),sevrajul mortii?asta-i buna…inseamna ca mai sunt sanse de…reabilitare…

  31. Scoala ne reabiliteaza pe toti.. sa vezi atunci sevraj la lucrari! :))))

  32. vorbim de existenta vietii de dupa moarte…..dar inaintea ei?

  33. @Raluca:inaintea ei exista pericolul neantizarii…e asa de usor sa nu vietuim,sa fim morti vii,sa ne taram….;dar daca aici esti mort,ce speranta ar mai fi dupa?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: