Rabdare,ma chérie!!!

Sa ai rabdare sa traiesti…asta da virtute!Sa le lasi sa se intample,sa-ti curga prin vene,sa te amarasca,sa-ti usuce inima,sa te schimbe…Suna trist,dar rabdarea o practicam in momentele dificile,in care persoana proprie nu mai e pe primul plan,lasam de la noi,ne dizolvam in favoarea celuilalt.Ca doar rabdarea ni se pare o corvoada numai cu cei ce nu ne ajung la inima.Cu cei dragi,rabdarea poarta are alte nume…gen acceptare,ingaduire,poate chiar normalitate,potrivire,etc.

Caci cine nu are rabdare cu fericirea(drumu-i mai greu pana acolo…),cine se satura de bucurii,cine ar schimba linistea si bunastarea pe portii de amaraciune?Rabdarea tine de matematica,ajungi la rezolvare calculand,cautand,afland necunoscutele.Dar matematica asta e absurd de sensibila!Tine de cerul senin si de ploaia din geam ce te fac sa te simti umilit ca rabzi sau puternic ca induri!Rabdarea e reteta cea mai grea spre fericire,caci te astepti ca ea sa te izbeasca si sa te inalte dincolo de asteptari,nu sa o astepti in statie pana-n amurgul vietii.

Retrospectiv totul e usor si privit cu detasare.Prezentul ne copleseste pana ne apuca disperarea.

Sa ai rabdare,sa nu te plangi,sa nu disperi,sa ai incredere…iata cai spre o viata inteleapta.Dar asta e o lupta de fiecare zi,in care daca nu folosim armele potrivite se incheie cu infarct.

10 răspunsuri

  1. Am nu doar răbdare, ci şi nădejdea fermă într-un deznodământ…

  2. În primul rând, bine te-am găsit şi îţi mulţumesc pentru onoarea de a mă adăuga în lista ta specială. Despre subiectul tău pot vorbi doar în nume personal. Răbdarea pentru ceilalţi am învăţat-o în timp, lucrând 13 ani cu copiii (meditaţii la engleză şi română). Răbdarea pentru mine, pentru a trăi aşa cum vin, fără încrâncenare, fără reproşuri acre, am învăţat-o mai ales după ce am împlinit 30 de ani (ciudat, tocmai vârsta la care majoritatea o iau razna :))) De câţiva ani am învăţat să îi iert pe ceilalţi, să îmi cer iertare, sunt încă în lupte cu iertarea mea însămi. Dar am răbdare 🙂 Cu bine!

    • si eu lucrez cu”publicul”:)),numai ca rabdarea avuta cu altii,nu o mai am cu ale mele…;cu iertarea mai am de lucrat,pt.ca tin minte,si spunea cineva ca”iertarea fara uitare e ca o gura fara dinti”,asa ca inca lucrez……

  3. Bine te-am gasit! Interesant ca te-am gasit tratand unul din subiectele mele favorite…nu ca m-as innebuni dupa a avea rabdare, dar am constatat si eu in ultimii ani ca este o adevarata piatra de incercare…Fiind de felul meu o persoana nu tocmai rabdatoare, am concluzionat la un moment dat ca asta o fi lectia mea de viata: sa invat rabdarea 🙂 si sunt pe calea cea buna…am reusit sa invat cate ceva de fiecare data cand am avut ocazia si am inceput sa limitez nerabdarea la chestiile marunte 🙂 A inceput sa-mi placa drumul pana la implinirea a ceea ce-mi doresc…am scris despre asta in Antidot impotriva noastra si cred ca o sa-ti placa 🙂
    Cu privire la iertare si uitare, cred ca poate fi o intreaga discutie…eu sunt de parere ca iertarea nu presupune uitare si ca adevarata iertare intervine tocmai fara uitare, din amintire, constientizare si acceptare.

  4. Stiu ca iertarea nu trebuie sa insemne neaparat uitare,dar mini-citatul conditiona iertarea cuiva cu neamintirea raului facut,deci o iertare completa,in care nimic nu te mai rascoleste.Poate parea naiv,dar e necesar sa uitam raul ce ni se face(asta daca ajungem sa-l iertam)ca sa mergem mai departe.Se refera la cat de deplin iertam,la calitatea iertarii,ce da pana la urma calitatea noastra umana.
    Insa,pt a trece peste cele negative,iertarea ar insemna acceptare,intelegere,constientizare,ca atunci cand iertam trecutul asimilandu-l.
    Ca sa nu mai spun ca iertarea e diferita in functie de celui ce i se ofera:altuia sau sinelui.

  5. eu am o problema mica aici: uit inainte sa iert…….dar cred ca vine tot din iertare, asa-i?

  6. mama mia,poate ca-i durerea atat de mare incat sistemul da shut-down si se protejeaza…se vede ca pierde si informatii,caci nu l-ai inchis naturellement…Ai grija ca o sa ai nevoie de service!

  7. 🙂 Apropo de iertare şi uitare. Îţi spun o povestioară. Doi oameni mi-au făcut rău, l aun moment dat. Unul fără să vrea, celălalt voit. Am suferit enorm, am vrut să mă răzbun, să fac rău la rândul meu. Cu toate astea, datorită unei întâmplări, am reuşit să realizez că nu răspunzând cu rău răului voi face ceva, ci învăţând lecţia MEA din ce se întâmplase. Şi am ajuns acum, după 5 ani de la acea întâmplare, să le mulţumesc celor doi că am reuşit să îmi învăţ lecţia. Nu am uitat ce s-a întâmplat, dar am iertat în aşa fel, încât ce s-a întâmplat am transformat în ceva bun.

  8. Cand spun ca trebuie sa uitam raul,ma refer sa uitam inversunarea,durerea ce ne leaga de acel rau,dorinta de razbunare!De aici vine tot binele si vindecarea!Ai 2 posibilitati la indemana:legea Talionului(scapi repede platindu-i cu aceeasi moneda,te racoresti,nu pici prost,orgoliul…etc) si legea crestina(iubesti,ierti,accepti,intelegi,ingaduiesti…cu efecte in timp,dar vizibile).Fiecare alege ce-l indeamna sufletul,constiint….Sa nu mai fim patimasi,intelegand….ca de altfel,evenimentul(ca fapt divers)ti-l poti aminti!

Lasă un răspuns la LiaLia Anulează răspunsul

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: