Rabdare,ma chérie!!!

Sa ai rabdare sa traiesti…asta da virtute!Sa le lasi sa se intample,sa-ti curga prin vene,sa te amarasca,sa-ti usuce inima,sa te schimbe…Suna trist,dar rabdarea o practicam in momentele dificile,in care persoana proprie nu mai e pe primul plan,lasam de la noi,ne dizolvam in favoarea celuilalt.Ca doar rabdarea ni se pare o corvoada numai cu cei ce nu ne ajung la inima.Cu cei dragi,rabdarea poarta are alte nume…gen acceptare,ingaduire,poate chiar normalitate,potrivire,etc.

Caci cine nu are rabdare cu fericirea(drumu-i mai greu pana acolo…),cine se satura de bucurii,cine ar schimba linistea si bunastarea pe portii de amaraciune?Rabdarea tine de matematica,ajungi la rezolvare calculand,cautand,afland necunoscutele.Dar matematica asta e absurd de sensibila!Tine de cerul senin si de ploaia din geam ce te fac sa te simti umilit ca rabzi sau puternic ca induri!Rabdarea e reteta cea mai grea spre fericire,caci te astepti ca ea sa te izbeasca si sa te inalte dincolo de asteptari,nu sa o astepti in statie pana-n amurgul vietii.

Retrospectiv totul e usor si privit cu detasare.Prezentul ne copleseste pana ne apuca disperarea.

Sa ai rabdare,sa nu te plangi,sa nu disperi,sa ai incredere…iata cai spre o viata inteleapta.Dar asta e o lupta de fiecare zi,in care daca nu folosim armele potrivite se incheie cu infarct.