Cine sunt ei?

„Nu oricine provoaca scandaluri in numele credintei poate fi considerat martir”spunea Savatie Bastovoi in cartea sa Cand pietrele vor vorbi.

De la acest citat am plecat cand am renuntat sa mai scriu pe forumurile teologice,sau oricum,scrise in numele credintei.Prea multa inversunare!Cultura daca nu ne face mai toleranti,macar sa ne inchida gurile,atunci cand e cazul.Doar nu s-or fi inmultit peste noapte”nebunii pt.Hristos”.Mi-a lasat un gust ciudat  faptul ca dupa atata amar de vreme n-am invatat ca adevarata marturisire a lui Hristos se face sub amenintari serioase(viata),nu doar pt a pierde timpul,demonstrandu-le altora ca nu-s mai tari ca noi.

Altfel,cui prodest?

„Inauntru”e bine…(in cautare de Rai)

Asociem starea de bine si de protectie/stabilitate/dragoste/bucurie/crestere cu„inauntru”.

Incepand cu Raiul,omului ii era bine”inauntru”,nu-i lipsea nimic,nu obosea,era in mediul sau natural.Dar nu si-a oferit bucuria asta prea mult,iar”inauntru” a devenit”afara”,suma tuturor relelor.

Si asa,totul s-a transformat in frig,singuratate,disperare,nesiguranta,tristete,boala,ura si in cele din urma moarte.Cine s-ar fi gandit ca iese asa de rau?

Inauntru„-„Afara„:doua realitati,doua spatii dincolo de coordonate materiale,doua perceptii asupra realitatii.

Cu timpul,omul s-a obisnuit sa traiasca rau si a inceput sa-si cosmetizeze proiectia asupra realitatii.Astfel ca”afara”a devenit:prospetimea aerului de dimineata(de aici aeriserea),intalnirea prietenilor(socializare),libertate de miscare(lipsa constrangerilor),distractie(petreceri) si de ce nu contemplarea naturii.

Dar ce alegem?Caci am experimentat de toate.Am trecut prin Rai/pantecele mamei/familie/relatii/organizatii/sine,dar am ales” iesirile afara”.Si cu fiecare iesire riscam sa nu ne mai gasim aceiasi,caci uitam poarta inimii deschisa…