E clar, nu suport activitate dincolo de fereastră! Păi ce, prea multă mişcare prin copaci! Îmi ameţiţi visele şi-mi provocaţi spasme stomacale, nici bolul nu-l mai văd unde e! Am să miorlăi o dată la Rodi, poate vă vine ea de hac,… păsărilor!
După atâta agitaţie, după ce spală Rodi vasele, mă mai odihnesc şi eu un pic…. Nu mai pot, pur şi simplu sunt epuizat, trebuie să supervizez totul! Voi vă faceţi că nu vedeţi, ştiu că mă judecaţi…că păr de mâţă peste tot, că în bucătărie nu se cade, că ar trebui să am puţină jenă, că destul mă răsfaţă…dar ce ştiţi voi ce-i dragostea? Face mereu din imposibil, un absolut posibil! Ne mai miorlăim noi…
Like this:
One blogger likes this post.
Muşeţel, spune-i mămicii tale că motanii au voie peste tot!
Chiuveta de la bucătărie este locul ideal. Cât despre vrăbiile din pom, cred că le-ai supraveghea mai bine dacă ar veni pe pervazul ferestrei, nu? Se rezolvă cu câteva fărâmituri de pâine…
Se rezolvă tot timpul…ţâşnesc din afundările mele în bol spre fereastra asaltată de ditamai dihăniile înaripate…ultima dată mâncau şi vreo 2 ciori! Cât despre locul ideal, nici nu ştiu…sunt câteva.
nici vorba musetel, chiar acolo e locul tau. plus pe rafturile cu carti, pe masa, pe casa, in dulap, pe dulap, in pat…
doar pisicile nu sunt de treaba, ele sunt odihna sufletului iar cine nu are o blanitza si-o coditza habar n-are ce e viata.
gugustiuci si vrabiutele sunt doar de pampon, motanii de casa nu maninca asa ceva; ele sunt de pinda si de cautat gilceava.
pinda pe geam si balcon e o bifa obligatorie din viata zilnica pisiceasca.
exact, of cum mi se albeşte blana pe mine când aud aşa încuraşări!!!!! e o muncă teribilă să alerg între ferestre şi să le urmăresc escapadele, fără să uit că mai am câteva obstacole în jur!!!! se mai întâmplă şi accidente