Visul de azi-noapte a fost atât de real, încât m-am chinuit la trezire să-mi dau seama dacă s-a întâmplat sau nu. Erai acolo şi era şi el, cel care apărându-te, ne distanţa… Mirosea în aer a parfum, a pian şi-a şedere pe jos la o tacla. Erau şi alţii, dar formau alt peisaj. Mie-mi pulsa carotida, mâinile îmi erau reci şi-mi tremurau, tangenţa era minimă. Tu, tot aşa, nu foloseai pronumele nehotărât şi te mirai de prezent. A fost un vis din care am vrut să mă trezesc… şi, m-am trezit!
Filed under: Uncategorized Tagged: | stari, vise
dar cuvantul fundamental Eu-Tu, iar nu Eu-Acela, auzitu-l-ai in vis rostindu-se?
frumos descris visul trait la fel de frumos.
când visul e mai real decât… realitatea, nu e tocmai bine-e un fel de alienare…
Nu am vorbit cu ‘el’, doar cu ‘acela’, în vis… dar îmi vorbea despre ‘el’. O internediere….
importanta e relatia, oricare ar fi termenul/ii de definire ai destinatarului! eu asa zic. si-n plus realitatea-i fireasca prin receptarea ei, simtirea ei, trairea ei, implicati fiind, indiferent de conectarea la matrice. si visul e o conectare!
toate bune!
visul e o realitate ascunsă…
bune toate