de visat în scris

În mână am un zmeu şi am început să scriu bazaconii. Am trecut de faza în care nu concepeam existenţa unor fete care să semene atât de mult cu mine- încât să împărţim aceleaşi iubiri, şi care să fie exact la locul şi momentul din visul cu pricina. Pe aceeaşi canapea, având aproape-ochelarii mei-luaţi probabil din ultima vizită la acelaşi oculist. Poate că doar melodiile s-au schimbat şi un pic moda. Nu preferă ca mine moda nebună, a culorilor care dansează pe trup şi încâlcesc mintea, robind-o. Nu, doar două culori cel mult-lipsă de imaginaţie, e clar! În rest registrul e acelaşi, parcă-aş fi în două locuri în acelaşi timp, numai că-l cheltui doar într-o parte. Am părul răvăşit, mult mai scurt decât în partea în care nu locuiesc. Miros a parfum ce nu-mi aparţine şi mănânc tarte în bucăţele mici cât unghia.  Cum spuneam, scriu bazaconii şi am reacţii întârziate. Mă cheamă altfel, dar  am nimerit cam aceleaşi litere. Cam… aceleaşi. Era un vis, iar gresia avea tot culoarea aceea, iar fotoliile erau joase, iar parchetul lipsea, cum lipseam şi eu, cum şi eu altădată eram…