Vorbind de epoca sa(sfarsitul secolului XIX),Max Nordau isi diagnosticheaza vremea:“Civilizatiei de astazi,ale carei trasaturi distinctive sunt pesimismul,minciuna si egoismul,ii vad succedandu-i o civilizatie a adevarului,a iubirii pentru aproapele noastru,a bunastarii”
(Max Nordau,Minciunile conventionale ale civilizatiei noastre,1883)
Like this:
One blogger likes this post.
Si civilizatia aia va aparea in secolul…care?Ca de atunci a trecut si secolul xx peste noi si…presimt ca si acest veac va trece la fel.Dar..hai sa fiu optimista,desi sunt atat de somnoroasa de-mi cad ochii in gura!Hai sa speram!La aceea “civilizatie a adevarului,a iubirii pentru aproapele nostru,a bunastarii”!
Noapte buna!
Nimic nu-i nou…
Poate ca fara o legatura directa cu subiectul dar, uite niste versuri scrise de Vasile Voiculescu care mie imi plac:
“Eu,ce trăiesc tot timpul printre semnificaţii, Şi nu mă amăgeşte uşor o-nfăţişare, Pot să prefir minciuna din minunate graţii, Zăresc ascuns pumnalul sub calda-mbrăţişare, Te-am străvăzut prin toate a tale pavezi grele, Nativu-ţi bloc de aur a rezistat întreg, Supus regalei ape a răutăţii mele, Cu care muşc pe oameni, să-i cerc şi să-i aleg… Căci e înţelepciune a şti să fii şi rău, Sub încercări şi cazne dă probe tari simţirea… “
Da probe imposibil de suportat…
o utopie…
Nimic nu-i imposibil…
Mereu speram ca lumea viitoare va fi mai buna…
eu sper de maine,incepand cu azi…
Imi pare rau ca WordPress-ul nu are buton *Like si la comentarii. L-as apasa cred ca dupa fiecare comentariu de-al tau
Citatul face parte din “Minciunile conventionale ale civilizatiei noastre”…si totusi am credinta ca acele vremuri vor veni, cand pesimismul, minciuna, egoismul si toate cele rele vor disparea.
Cred ca asteptam mereu de la altii,sa se intample in alta epoca decat a noastra….
Biblia spune ca oamenii vor deveni mai pacatosi ca niciodata.Plus ca pentru mine nu exista speranta în ceea ce priveste prezentul, doar de la viitor mai am asteptari…
Numai ca viitorul incepe azi…
Si daca sperantele mele apar de maine înseamna ca încep cu o îndoiala?
Intr-un fel da.E necesara invocarea:”cred Doamne,ajuta necredintei mele”
Voi începe prin a scapa de îndoiala si apoi trebuie sa ma grabesc pentru a cere iertare.Multumesc!
Mie sa-mi multumesti?Nuuuu…chiar n-ai de ce!Fiecare moment de credinta e aproape-dublat de indoiala….sa ne rugam sa fie proportia in favoarea credintei!Avem atata nevoie…
Pentru sfat eu consider ca trebuie sa-ti multumesc.
Si daca fiecare moment de credinta e dublat de îndoiala, ma întreb cum vom putea pasi pe ape,cum vom putea intra în Împaratia Cerului…
cum?cu ajutor…ca doar nu ne mantuim singuri,prin puterea noastra!
Norocul celor care vor trai atunci,,,
Alexandru.
Da,ma bucur pt ei…
[...] pînă la urmă. Aflu asta, răstălmăcind rîndurile Cellei… Duhul vorbelor trece pe la Rodica… Şi eu am căzut pradă aforismelor Dumitru explică şi el lehamitea… O aşteptare [...]